ZILELE NAŢIONALULUI – SIMBOLURI ALE TRADIŢIEI

de Flavia Cretu

Colegiul Naţional din Iași este un patrimoniu al învățământului, din care izvorăște un impresionant fluviu al culturii noastre. Clădirea are un trecut bogat în arhitectură şi spiritualitate, reprezentând un tezaur incontestabil şi incomensurabil pentru toata suflarea românescă. Fiecare clădire din acest municipiu ar putea avea muzeul sau placa sa memorialistică, astfel putem considera Colegiul National un edificiu al spiritualităţii ieşene, spaţiu unic în care s-au format şi modelat oameni de prestigiu.  Putem descoperi imagini ale lor în tablourile aflate în muzeul liceului.

În anul 1828, cărturarul Gheorghe Asachi înfiinţează Gimnaziul Vasilian, prin completarea şcolii primare de la Mănastirea Trei Ierarhi cu clase gimnaziale, având ca limbă de predare, româna, pentru îmbunătăţirea nivelului cultural al tinerilor vremii. Din gimnaziul Vasilian în anul 1834, se dezvoltă Academia Mihăileană în vremea domnitorului Mihail Sturdza, prima instituţie de învăţământ din patria noastră. În 1841 se construieşte arcul care uneşte clădirea gimnaziului cu cea a liceului.

Inaugurată la 26 Octombrie 1860, Universitatea din Iaşi este ctitorită de Vodă Cuza, domnitorul Prncipatelor Unite, a Moldovei si Tării Româneşti. Între anii 1860-1864, Academia Mihăileană va continua să funcţioneze doar ca liceu, sub denumirea ’’Colegiul Naţional’’. La 25 noiembrie 1864 este promulgată legea pentru instrucţiunea publică, aceasta prevăzând crearea a şapte licee între care şi Liceul din Iaşi. În acelaşi an, Colegiul îşi schimbă denumirea în Liceul Naţional care devine prima şcoală cu predare în limba română de la noi. Aceasta este singura şcoală din spaţiul românesc ce poartă încă din secolul al XIX-lea denumirea de „Naţional’’, simbolizând ’’victoria deplină a limbii romane în învăţământ’’ în viziunea profesorului de istorie Dumitru C. Ciuta. Vechea clădire a liceului este înlocuită cu una noua (actualul corp A) în 1894. La 12 Martie 1903 apare primul nr al revistei „ Spre Lumina”, titlu ce-l va purta şi imnul liceului, lansat în 1933.

Pe parcursul anilor, dascălii, preluând tradiţia înaintaşilor, dar căutând şi noi formule de modernitate, au instruit copii împlinindu‑i şi emoţional şi la învăţătură, dotând şcoala şi organizând activităţi extracuriculare. La zilele şcolii, elevii participă la diverse evenimente interesante şi creative. Şcolarii ale căror talente au rezultate la preselecţie, sunt chemaţi în sala de festivitati unde în grupuri ori singuri pot participa la concursuri teatrale, comedii, dansuri ale căror coregrafii sunt pe diferite teme, acompaniate de solourile cântăreţilor, corului ori muzică instrumentală.

Fiind „Saptămâna Altfel” la Colegiul Naţional, elevii se pregătesc de dimineaţă pentru a da tot ce e mai bun, exersând numerele lor. În sala de festivităţi, copiii clasei a VI-a E repetau emoţionaţi cântecele care prin intermediul corului vor răsuna la spectacol. După finala care avusese loc, cei mai buni solişti ai doamnei Gabriela Rusu, acompaniaţi de clasele a V-a şi a VII-a, s-au dus într-o sală pentru a se perfcţiona. Marea Sărbatoare anuală începea iar elevul Lenard, talentat la actorie, urma să fie prezentator. Urmând corul doamnei profesoare Luchian în care glasurile copiilor s-au auzit splendid, toţi erau nerăbdători să le asculte melodiile. Prima echipă de actorie a luat model piesa „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri, astfel prelucrând-o într-o noua comedie, adaptând-o. După alte solouri instrumentale a urmat echipa doamnei profesor Rusu , interpretând  „Pseudofabula Roşu Negru’’ şi ’’Azi, la Naţional e sărbătoare’’. Un repertoriu divers s-a desfăşurat în incinta liceului impresionând publicul.

Seara, cu ocazia aniversarii a 190 de ani de existenţă, şcolarii au mers la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri pentru a viziona comedia „Chiriţa în provincie” scrisă de bardul de la MIRCEŞTI. În acea seară, la teatru fiind doar elevii de la Colegiul Naţional din Iaşi.

În această şcoală se face performanţă prin asumarea tradiţiei şi prin strădania de a se găsi şi noi formule de modernitate în consonanţă cu valorile actuale ale învăţământului european.

Acesta este Colegiul Naţional, o casă a culturii în care strădania şi bucuria, împletindu‑se armonios creează noi generaţii capabile şi curioase, ce se îndreaptă spre „Lumină”.