Gânduri rimate

de Flavia Cretu

Cine te-a adus pe lume?

Cine ți-a ales un nume

Cine, cu dragoste, te-a mângâiat.

Zi și noapte te-a  vegheat?

Ce făptură minunată

Ți-a luminat copilăria toată?

Să te-adoarmă ți-a cântat

Dulce te-a îmbrățișat.

Povești cu Feți-Frumoși

și cu Ilene Cosânzene

Serile ți le-a scăldat

cu dor nemăsurat

Numai ea în prag de seară,

despre neam și țară

te-a învățat

până ce în școală ai intrat

Fermecătoare făptură,

dulce splendoare,

Fiinta  aleasa,

Ruptă din soare,

Izvor de apă vie, îmbietoare!

Nemărginită  bunătate

Bucurie în cerc de mărgean

Rămâi balsam și leac pentru alean.

Fermecătoare făptură cu părul în valuri de abanos

Cu ochii blânzi precum cerul înstelat

Al ei  zâmbet, un labirint de cunoaștere,

Ne dăruiește a luminii divine renaștere

Blândă, și povățuitoare

Ca pulberea de sclipiri,

Ca raza e soare

Aievea calmă, împăciuitoare,

În murmur de cristaline ape

șipotind către tainica vale

În ciripiri calde, duioase  și misterioase

dezvălui cu răbdare dreapta ți luminoasa cale.

Mă-nvălui în păru-ți în unde mătase

Miracol dătător de viață

În freamăt de ploaie și vânt

Renaști în orice dimineață

Dându-ne pace și cuvânt.

Mama  este  doar una

Nimeni nu este ca ea

Numai ea poartă cununa

Zânei ivite din  tainica stea.

Ne veghează, ne îndrumă,

Luminează viața mea

Toate visele- mi adună

Da speranță și vigoare

Lângă ea e numai soare

Un miracol este mama

Ea dă viață și culoare

Și la toate tine seama

Ca să fie mereu soare.