Ziua internațională a mamei a fost
organizată pentru a celebra importanța acesteia
în viața de familie și în universul copilului. Ziua ființei materne este de obicei
sărbătorită pe mapamond anual într‑a doua duminică a lunii mai. Circa 70 de
state ale lumii au așadar o dată comună pentru această sărbătoare: Australia,
Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania,
Danemarca etc.
Ziua mamei îşi are
rădăcinile în antichitate, în ritualurile cu puternice accente simbolice şi
spirituale, când diferitele civilizaţii cinsteau zeităţile, mai mult decât pe
mamele reale. În Grecia Antică, se aduceau ofrande în cinstea zeiţei Rhea,
creatoarea, iar romanii o sărbătoreau pe Cybele. Odată cu apariţia
creştinismului, au încetat să mai fie venerate zeităţile, iar de atunci este
cinstită Fecioara Maria, mama Domnului Iisus Hristos. Date din istoria mai
recentă, indică faptul că această zi era sărbătorită în anii 1600, în Anglia.
Aici, se sărbătorea ''Mothering Sunday'' în fiecare an, în cea de-a IV‑a
duminică din postul Sfintelor Paşti, cunoscut în această zonă sub denumirea de
''Lent''. În această duminică, după cinstirea Fecioarei Maria, la Sfânta
Liturghie, copiii le ofereau mamelor daruri simbolistice şi flori.
Potrivit tradițiilor și culturilor fiecărei
țări, de această dată specială mamelor, bunicilor și străbunicilor li se oferă
o atenție deosebită, primind cadouri dăruite cu drag. În varianta modernă, Ziua Mamei își are originea în SUA secolului al
XIX-lea, când Ann Reeves Jarvis a fondat ‘Mothers’ Day Work Clubs’, centre în
care femeile erau inițiate în tainele creșterii copiilor. În 1914, sărbătoarea
a devenit oficială pe întreg cuprinsul Americii, bucurându-se de popularitate și
respect. Ziua Mamei a fost legiferată ca sărbătoare în România începând
cu anul 2010. Pe 29 septembrie 2009, legea a
fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților iar astfel, începând din mai 2010, a fost sărbătorită oficial
pentru prima dată în România, fiind un bun prilej de bucurie, sărbătoare și
voie bună.
În Armenia, după căderea
Uniunii Sovietice, sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii a fost abandonată,
iar ziua de 7
Aprilie a fost declarată Ziua Frumuseții și a Maternității. Cu toate acestea, armenii au
continuat să sărbătorească ziua de 8 Martie ca Ziua
Internațională a Femeii, așa încât, după discuții publice
asupra celor două „Zile
ale Femeii”, s-a hotărât
recunoașterea și sărbătorirea
a ceea ce se numește „Luna Femeii” (perioada dintre 8 Martie și 7 Aprilie). ·În Italia,
sărbătorirea zilei de 8 Martie este marcată de bărbați
prin oferirea de mimoze galbene
doamnelor; același obicei îl întâlnim și în Albania și în Rusia,
aici dăruindu‑se și ciocolată. În Portugalia există obiceiul ca doamnele să sărbătorească între
ele această zi, organizând cine și
petreceri.
În Pakistan, în ciuda restricțiilor de ordin religios și cultural
cu care se confruntă, femeile active profesional sărbătoresc în fiecare an Ziua Internațională
a Femeii și lupta lor continuă pentru drepturi egale continuă.
Astfel, emoția și armonia venirii primăverii se împletește
armonios cu Ziua
Mamei însumând o istorie impresionantă. Ziua primului înger terestru este simbolul ambiției și răbdării de
care fiecare femeie a dat și continuă să dea dovadă. Aceasta, luptându-se
cu multe prejudecăți și cu spiritul ei lăuntric trebuie să găsească echilibrul
dintre educația copilului și timpul ei liber, acomodându-se cu serviciul și
fiind un centru de alinare și pace, cultivându‑și răbdarea și exprimându-și forța
creatoare și feminitatea.
Flavia Cretu
No hay comentarios:
Publicar un comentario