O zi din viața de elev la Colegiul „Național”

            O zi din viața de elev la Colegiul „Național”

de Arama Andreea

            Copilăria mea a fost și încă îmi place să cred că este un zbor pe aripile visării, ale imaginației, ale jocului… o clipă imortalizată în clepsidra timpului meu sufletesc.

            Constat cu uimire că umbra timpului se întinde tot mai repede peste anii copilăriei mele, până când, într-o zi, vârsta fericită a visării va fi doar o amintire păstrată cu sfințenie în memoria mea afectivă, o fantasmă care nu se va mai lăsa zărită.

            Nostalgia copilăriei mă cuprinde tot mai mult pe măsură ce mă apropii de sfârșitul anilor de gimnaziu și înțeleg că se va termina una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, pe care am trăit-o la intensitate maximă.

            În Colegiul „Național” am început adevărata călătorie prin lumea cunoașterii. Eu îl privesc ca pe o cetate care cuprinde între zidurile ei atâtea taine, atâtea visuri, căci fiecare dintre noi are taina și visul lui.

            Cu greu îmi găsesc cuvintele pentru a descrie doar una dintre zilele petrecute în casa primitoare a „generosului” Național. Toate zilele trăite aici, sunt, pentru mine, ca niște trepte ce formează o scară magică pe care o urc încet dar sigur, sperând că, într-un final, mă va duce „spre lumină”.

            Și totuși, voi deschide timid, jurnalul meu de adolescentă și voi alege ziua cu cea mai mare încărcătură emoțională.

            Tocmai intrasem în curtea școlii, iar razele strălucitoare ale soarelui prevesteau o zi de neuitat. Am pătruns ca de obicei în sala de clasă cu ferestrele larg deschise, unde m-am bucurat văzându-i pe colegii mei ornând sala și bradul cu decorațiuni făcute de mâna noastră. Nerăbdătoare, am ajutat și eu la instalarea beculețelor multicolore. A fost o activitate plăcută și amuzantă în care am dovedit încă odată, că suntem o echipă unită.

            Prima oră a fost cea de dirigenție, în care doamna profesoară a apreciat spiritul nostru de echipă și ne-a încurajat să mai organizăm astfel de activități. Am fost foarte entuziasmată când am aflat de la doamna dirigintă că voi fi premiată în cadrul Galei Excelenței în Educație pentru performanțele mele la concursurile de geografie. Eram, în același timp și puțin emoționată deoarece voi avea onoarea de a mă întâlni cu diferite personalități ale Iașului.

            Pe lângă toate bucuriile trăite până atunci, am avut surpriza de a avea parte și de o mare dezamăgire. La ora de sport am dat, din păcate pentru mine, proba de viteză, care nu este chiar punctul meu forte. Deși mă antrenasem destul de mult pentru această probă nu am reușit să ating timpul necesar pentru a lua nota 10.

            La sfârșitul orelor, împreună cu doamna profesoara de geografie am plecat nerăbdătoare la Gala Excelenței care a avut loc în frumoasa incintă a Facultății de Agronomie. A fost cel mai plăcut mod în care se putea sfârși această zi minunată presărată cu tot ce este nevoie pentru a deveni o zi de top.

            Această zi de neuitat mă face să privesc cu speranță spre anii de liceu de la care aștept să-mi aducă bucurii, dar și noi provocări. Ce pot să spun acum, cu optimismul și încrederea adolescenței, este că nu întrevăd deloc nori pe cerul senin al vârstei mele, că mă trezesc în fiecare zi cu bucuria de a mai da o filă din cartea vieții…