martes, 30 de enero de 2018

Scoala Altfel

      O ALTĂ PERSPECTIVĂ
          Toată lumea din școală așteaptă această săptămână - Școala Altfel. Este doar un singur cuvânt care caractearizează această perioadă: ALTFEL. Și asta este ceea ce o face atât de dorită - diferența față de alte celelalte săptămâni. Fiecare clasă face altceva: unii fac excursii, alții fac proiecte, alții chiar scapă de mersul la școală. Clasa noastră?
            Luni dimineața, m-am trezit cu un gând minunat: voi merge la Hadâmbu. Poate credeți că urma să vizitez (din nou) renumita biserică? Nu și de data asta. Ce am făcut în acea zi m-a îmbogățit sufletește și m-a făcut să văd totul dintr-o altă perspectivă.
            Intrând în autocar, mi-am văzut colegii la fel de entuziasmați ca și mine de plecarea la Hadâmbu. Deși drumul a durat o oră și jumătate, timpul parcă a zburat. Am ajuns! Dar nu la minunata biserică, ci la o școală. Mică și neînsemnată: școala din sat. Mă uit puțin la ea și îmi dau seama cât de mică și de neimportantă era fața de Colegiul Național, unde învăț eu.
            Porțile s-au deschis, făcându-ne loc pe holurile înghesuite ale clădirii. Urma să mergem în clasa a III-a. La un moment dat, am avut o revelație: eram acolo ca să facem un lucru important. Un lucru mai important decât multe alte lucruri pe care le facem de obicei. Mai important decât mi-am inchipuit atunci cand doamna dirigintă ne-a anunțat că vom merge să donăm alimente și haine copiilor săraci. Eram acolo ca să facem un BINE.
            Când am intrat în clasa lor, acei copii erau la fel de speriați ca și noi. Vopseaua de pe pereți era coșcovită, iar cărțile de pe mesele vechi de lemn ale copiilor păreau și ele bătrâne de când lumea. Am lăsat la ușă donațiile, după care am fost serviți cu bomboane, ca un mic dar pentru că am ajutat niște copii care chiar aveau nevoie. Când am ieșit din clasă, acei copii erau la fel de fericiți ca și noi...
            La întoarcere am meditat asupra acestei excursii, care m-a făcut să văd lucrurile din altă perspectivă. Acea că există copii care chiar au mare nevoie de acele lucruri oarecum neînsemnate cărora noi nu le prea dăm importanță în viața de zi cu zi.
Am realizat și că când oferi te simți uneori mai împlinit decât atunci când primești.
     Ce e mai important: a fi sau a avea? A fi înseamnă că poți fi fericit cu foarte puțin când ai mai puțin te bucuri mai mult de ceea ce ai și prețuiești mai mult ceea e ai.
            În concluzie, Școala Altfel este un moment plin de experiențe minunate, care ne pot deschide noi orizonturi și ne pot face să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine.


Serban UNTU, clasa a VI-a F

No hay comentarios:

Publicar un comentario