Datini, obiceiuri și credințe de Sfintele Paști

de Andreea Arama 

           Paștele este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Această sărbătoare ne amintește de Învierea Mântuitorului, cea mai mare minune înfăptuită pe Pământ. În postul mare, creștinii postesc cu multă dragoste cele șapte săptămâni, în așteptarea marii sărbători a Învierii Domnului.

            Ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în țara noastră avem și de această dată obiceiuri moștenite din vremuri străvechi. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare și Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor cât și Sâmbăta Învierii și Duminica Paștilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

Sâmbăta Paștilor și noaptea Învierii

            La Învierea Domnului, poporul nostru crede că raiul se deschide tuturor sufletelor și rămâne deschis până la Duminica Tomei. Cine moare în ziua de Paști, numită cea luminată, acela merge direct în Rai, iertându-i-se orice păcat. În noaptea Învierii fiecare credincios ține în mână câte o lumânare, pe care o păstrează, fiind păzitoare de multe primejdii. Cu lumânarea de la Domnul Iisus  se face semnul crucii în casă, ca să fie ferită de urâciuni.

            La mijlocul nopții se oficiază sfânta liturghie de Inviere a Domnului. Cu Evanghelia și crucea în mâna stângă, cu o lumânare în cea dreaptă, preotul iese din biserică însoțit de dascăl și urmat de lume cu lumânări aprinse și înconjoară de trei ori biserica. Credincioșii primesc vestea că „Hristos a înviat!” și răspund cu toții „Adevărat a înviat!”. Urmează slujba cea mare a Învierii Domnului care ține până în zori, când lumea se pregătește de plecare. După ce este miruit de preot, fiecare primește bucățele mici de pască și se pornește spre casă.

Duminica Paștilor

            Întorși de la biserică, toți ai casei iau sfânta pască și se închină la icoană. Apoi se așază la masă, ciocnesc ouă roșii, mănâncă pască, cozonac și friptură de miel. Ca și de Crăciun, în prima zi de Paști nu se fac de obicei vizite, fiecare dorind să fie acasă lângă ai săi.

Vinerea Mare

            În Vinerea Mare se ține post negru și nu se lucrează. Singura activitate permisă este înroșitul ouălor. În unele regiuni, ca Bucovina și Maramureș, roșitul și închistritul ouălor este o adevărată artă. Se îmbină culori și se trag linii atât de desăvârșit, încât nu-ți vine să crezi că reprezintă opera unor mâini de țărancă. Ouăle muncite nu se pot fierbe, nu se mănâncă și nu se ciocnesc. Sunt numai ornamentale, de pus în vitrină sau pe masa de Paști, pentru încântarea ochilor.

Cum se colorează ouăle de Paști?

            În zilele noastre mai toată lumea colorează ouăle cu vopsele chimice. Pe vremuri se foloseau culori naturale obținute din plante.

1.      Culoarea galbenă se obține din alior, cules în luna mai, din frunze de agud și de zarzăr, fiecare dând o altă nuanță de galben. Din flori de brândușă se obține galben deschis, iar din coaja de arin se scoate galben-cărămiziu.

2.      Culoarea albastră se obține din flori de viorele.

3.      Pentru verde se folosesc răchițica, frunzele de nuc, coaja de măr dulce, coaja și mugurele de măr pădureț.

4.      Roșul se obține din frunze și flori de măr acru, frunze de măr dulce, flori de șovârf, cimbrișor, coajă de perj, de măceș.

5.      Pentru culoarea neagră se întrebuințează coaja și fructele arinului, coaja verde a nucilor, fructe coapte de boz, de soc, coaja de corcoduș.

Cum se ciocnesc ouăle?

            Pretutindeni românii ciocnesc ouăle de Paști. Ciocnitul se face cu un anumit ceremonial. Regula generală este că dreptul de a lovi îl are bărbatul, pe când femeia trebuie să țină oul pentru a fi ciocnit. Dacă spargi oul, e semn bun, vei fi voinic tot anul. Oul spart trebuie dat partenerului, iar cel ce nu dă oul ciocnit va fi expus la mari pedepse.

Datina ouălor de Paști la alte popoare

1.      Germania- Poporul german a păstrat cel mai bine tradiția ouălor de Paști. În Saxonia, lângă orașul Bantzen, este o colină la poalele căreia curge un râu. Sus este o capelă lângă care se așază femeile și bărbații având coșulețe pline cu ouă. Jos, lângă apă, stau copiii. Cei de sus aruncă ouă răscoapte, care se rostogolesc la vale. Fetițele și băieții le prind și își încarcă săcușoarele. Unele ouă ajung în râu, de unde copiii le pescuiesc.

2.      Franța- În zilele de Paști, locuitorii din Bourgogne își oferă reciproc ouă răscoapte, albe sau vopsite. Se așază pe o scândură înclinată și fiecare rostogolește pe ea ouăle aduse. Acela al cărui ou atinge pe altul, îl câștigă și îl mănâncă pe loc. Acest joc se numește „la roulie” și este jucat numai de copii.

3.      Elveția- În unele locuri se crede că ouăle de Paști sunt ouăle de cuc. Se mai crede că sunt aduse de iepuri, de aceea copiii pregătesc, din primele flori de primăvară, câte un cuib destinat depunerii ouălor. Ouăle dePaști ascunse prin livezi, sunt căutate cu râvnă de copii, obicei numit „vânatul iepurelui de Paști”. Și aici se ciocnesc ouăle, cel spart dându-se învingătorului.

4.      Grecia- Din ouăle vopsite în Joia Mare, unul se păstrează la icoană. Imediat ce cade grindina sau ploaia prea mare, se aruncă oul, în credința că va înceta ploaia sau grindina. De asemenea, se fac colaci în care se pun ouă roșii și care se taie în prima zi de Paști. Oul din mijloc se împarte la toți din casă.

5.      Bulgaria- Oul alb este acoperit cu frunze lipite sau legate cu ață; se introduce oul în vopsea și, după ce s-a colorat bine, se usucă și apoi se dezlipește frunza. Acel loc rămâne nevopsit.

            Învierea din morți a lui IIsus Hristos este semnul biruinței Sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății.