de
Andreea Aramă
Dacă
în zorii civilizației vestimentația avea mai ales rolul de a-l proteja pe om de
asprimile vremii, cu timpul, aceasta s-a diversificat și a început să îndeplinească
mai multe funcții: ea indica rangul, profesia ori statutul social al diverselor
categorii de oameni. În ziua de astăzi, această diversificare s-a accentuat,
vestimentația este mult mai individualizată, vorbim de stil, modă, ocazii care
solicită o anumită ținută. În opinia mea, vestimentația trebuie să fie adecvată
tuturor acestor cerințe, să ne exprime într-o formă potrivită personalitatea,
dar să se și adapteze diverselor contexte în care ne găsim.
Pe de o parte, fiecare adolescent
dorește să fie unic, să se distingă de
ceilalți, iar una dintre cele mai la îndemână căi este arborarea unei
vestimentații originale, individualizate. Dar, totodată, adolescenții se tem de
critici, de a nu fi respinși de membrii grupului, astfel încât ajung să copieze
stilul vestimentar al altora. Un tânăr cu personalitate știe să folosească moda
în favoarea sa, fără a risca să se piardă în anonimat prin adoptarea automată a
tot ce este considerat „la modă”.
Pe de altă parte, aspectul vestimentar este și un indicator al
gradului de civilizație, de adaptare la mediul social în care trăim. A ști să te
îmbraci potrivit în situația potrivită este o dovadă de bun-gust și de bună integrare
socială. Astfel, vom înțelege de ce la școală purtăm o ținută mai sobră, de ce
la un specatcol de teatru ne îmbrăcăm mai elegant , iar la iarbă verde, lejer.
Copiii care poartă haine nepotrivite vârstei, imitând adulții, cei care epatează,
mergând în ținută rock la un eveniment elegant sau care merg la școală în ținute
de discotecă dovedesc că nu și-au interiorizat suficient normele sociale și nu
le folosesc în favoarea lor.
În concluzie, deși „nu haina face pe om”, este mai bine
să acordăm atenție ținutei, aceasta fiind unul dintre primele aspecte pe care
le comunicăm celorlalți despre noi și despre personalitatea noastră.
No hay comentarios:
Publicar un comentario